Furia naturii

De-odată un bubuit puternic a străpuns zarea şi în câteva clipe universul s-a umplut de teamă, ruine şi moarte...Umanul se luptă să supravieţuiască şi tot ce mai poţi auzi în haosul mortuar sunt strigătele disperate ale supravieţuitorilor: “De ce, Doamne?” Moloz, cadavre şi oameni dezorientaţi, călcând unii peste alţii, flămânzi de pâine şi flămânzi de Tine, Doamne!

Te-apleci deasupra lor şi chiar dacă nu Te aud, Tu le şopteşti fiecăruia în parte la ureche:

“Pentru că te iubesc cu o dragoste veşnică, fiul Meu! Natura îşi măsoară marea-i putere cu slăbiciunea omului. În spatele cutremurelor, a zăpezii, a vântului care suflă puternic, a norilor grei, a gerului, mă aflu Eu, Tatăl tău, iar eu ştiu nevoile pământului şi nevoile tale, pentru că Eu am creat pământul şi cerul, şi tot Eu te-am creat şi pe tine. Acum natura plânge, iar vina îţi aparţine în totalitate. Tu singur ai rănit-o şi ţi-ai bătut joc de ea, iar acum plânge. E felul ei de a-şi exprima durerea. Chiar dacă nu vrei să vezi, chiar dacă nu vrei să simţi, Eu îţi sunt alături, chiar şi între dărâmături, în frig, în ghiarele morţii...Eu sunt cu tine, pentru că te iubesc!”

Pavel a spus: “Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8)

Doamne, deschide inimile oamenilor ca să vadă suferinţa celor sărmani! Apără-i de frigul iernii, de ura, ignoranţa şi nepăsarea celor din jur, şi acoperă-i Tu cu straie făcute de mâinile Tale pline de dragoste şi îndurare! Îndreptă-ţi, Doamne, privirea spre cei orfani, spre văduve şi spre cei îndureraţi, alină-le Tu suferinţa şi călăuzeşte-le paşii! Coboară-ţi mila Ta asupra noastră, cercetează-ne inimile, deschide-le cu cheia îndurării Tale şi umple-le cu dragoste. Dă-ne pacea Ta şi ajută-ne să deschidem universul unei noi ere creştine. Alungă teama, suferinţa, nesiguranţa, goana după bani, nepăsarea, ignoranţa, ura! Aruncă Cutia Pandorei pentru totdeauna şi dă-ne o nouă şansă. Ştiu că nu merităm, dar mai ştiu că Tu eşti drept şi îndurător şi plin de dragoste!

“Te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile, zice Domnul...” (Ieremia 30:17)

“Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul Tău, Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor...” (Isaia 41:10)

“Eu te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Psalmul 32:8)

“Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11)