sâmbătă, 20 februarie 2010

Români pentru români

"NU...Voi merge până la capăt oriunde ar fi acest capăt si vreau ca acest popor sa stie din ce in ce mai mult ce vrea si sa-si dea seama ce poate caci ii las o infaptuita mostenire Ţara Româneasca, Ţara Transilvaniei si Ţara Moldovei...pohta ce-am pohtit-o eu!!!"













Ei sunt ai noştri, oameni de seamă...Au început să dispară din cărţile de istorie, din dorinţa unora de a face uitată istoria acestui neam încercat. SUNTEM ROMÂNI!!! Chiar dacă aceasta nu este ţara pe care şi-au dorit-o ei şi nu au luptat pentru a o aduce în acest stadiu, eu încă mai cred că mai există o şansă pentru o Românie care sa nu fie târfa de centură a Europei, pentru o Românie de vulturi, pentru o Românie în care bătrânii sunt bine îngrijiţi, tinerii sunt acasă şi nu sclavi pentru străini, având perspective aici, cu străzi fără gropi, cu holde şi bogăţii pe care le-am avut cândva...Acum şi aici este momentul să facem ceva! Ajunge! Avem sufletul curat, demnitate, şi visăm la o Românie demnă de istoria ei! Haideţi să arătăm că ne pasă! Avem o responsabilitate faţă de cei dinaintea noastră care au crezut în noi!
O VIAŢĂ-AVEM, ROMÂNI, ŞI-O CINSTE! DEŞTEPTAŢI-VĂ!!!

joi, 18 februarie 2010

Asteptandu-ne Invierea...


Nici un om normal nu-şi spală rufele murdare in public. În schimb insă, noi, ca naţiune, am ales această modalitate. Mass-media ridiculizează tot ce ar fi trebuit sa fie lăsat de o parte, prezintă tot ce e mai rău, mai ruşinos, mai abject, mai mizerabil, ca şi cum nimic nu ar mai exista pe lângă acestea. Degeaba ni se tot prezintă “vipuri” peste “vipuri”, bârfe şi minciuni, şi ni se arată cât de bine trăiesc, că pe noi, cei simpli, oameni de rând, nu ne interesează. Dacă ei au decis să se vândă, este strict problema lor; pe noi nu ne încălzeşte cu nimic, căci nici nu ne ţin de foame şi nici de cald, nici nu ne ajută să trăim mai bine.

Oare chiar nu mai există în Români oameni deosebiţi care excelează într-un domeniu sau altul? Mă îndoiesc...Sunt convinsă că există, doar că trebuie căutaţi, ei nu se vând pe pâine...

Cum să-şi revină România când firmele străine ne jecmănesc la drumul mare, luându-ne toate câştigurile, nu ne permit să acumulăm capitaluri, să creăm noi locuri de muncă, să investim în noi, etc.?

Dar sunt convinsă că mai există o şansă pentru ţara noastră!!!

Cunosc multe persoane fără un loc de muncă, fără nici o urmă de venit; mă uit în jurul meu şi văd îngrijorarea, dusă până la culmea disperării. Nu trebuia să se ajungă aici! Dar, oameni buni, mai există speranţă! Mai există un Dumnezeu care ne poartă de grijă! Dumnezeu nu şi-a întors privirea de la naţiunea română, după cum susţin unii pe la televiziune. Dumnezeu e aici, lângă noi, şi dacă n-am văzut asta nu înseamnă că suntem orbi, căci am simţit... L-am simţit lucrând pentru România! Încercările vin peste fiecare dintre noi şi trebuie să rămânem în picioare, cu tolba credinţei în suflet, ca negurile vremii să nu ne răpună. Suntem copiii lui Dumnezeu! Suntem binecuvântaţi! Documentaţi-vă despre cei care trăiesc în Africa şi India, Haiti sau Nepal,etc. Şi veţi vedea cât suntem de binecuvântaţi!

Lăsaţi curajul să se răsfrângă din voi şi alungaţi teama pe care o simţiţi, asumându-vă riscul de a încerca!

Ridicaţi-vă! Păşiţi spre noi oportunităţi! Luaţi-vă inima în dinţi! Zâmbiţi!

“O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbe 17:22)

Trebuie să avem încredere în Dumnezeu, chiar dacă ni se pare greu adesea în situaţiile disperate prin care trecem. Aşteptările noastre nu trebuie să se limiteze la ce vrem noi, ci la cine este Dumnezeu si ce poate El face. Chiar şi atunci când nu mai putem, trebuie să avem încredere în El, deoarece “...toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28)

Unde există durere, există şi un mesaj. Trecutul nu ne interzice accesul la viitorul pregatit de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi şi “orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere...” (Isaia 54:17)

Învăţaţi să iertaţi, să iubiţi şi să credeţi în voi, Însuşi Dumnezeu face asta.

Aplecaţi-vă genunchii la poala crucii lui Iisus şi lăsaţi Lumina să vă pătrundă în suflet şi pacea să vă inunde ca un izvor de apă.

Priviţi miracolul morţii şi Învierii! Nu mai e multă vreme până când vom fi martorii Învierii noastre, ca naţiune, ca popor binecuvântat. Suntem aleşi de El să răbdăm până la sfârşitul veacurilor. Nu se va termina cu una cu două, aşa cum doresc “cei de sus”. Suntem încă vii, încă gândim, încă mai avem putere în noi şi ştim şi suntem convinşi că în unire stă puterea, puterea de a îndrepta lucrurile, de a ierta, de a iubi, de a fi umani.

“Colţul de rai” nu a murit de tot, stagnează doar, aşteptându-şi Învierea...





miercuri, 3 februarie 2010

Craciun ucrainean in Maramures, ianuarie 2010

















































Craciun ucrainean in Maramures, ianuarie 2010











































































































Craciun ucrainean in Maramures, ianuarie 2010






































































În satele din jud.Maramureş există mulţi maramureşeni de etnie ucraineană (aproximativ 36.000) care, ca în fiecare an, şi anul acesta au sărbătorit Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos după ritul vechi conform calendarului iulian.
În Sighetu Marmaţiei, oraş situat la confluenţa râurilor Iza şi Tisa, Crăciunul a fost sărbătorit cu mare fast. Străzile oraşului s-au umplut de oameni îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, care mai de care mai deosebite şi pline de încărcătură emoţională, cu mic cu mare, au umplut văzduhul
de colinde şi urări, vestind
astfel Naşterea Mântuitorului. Tradiţia la ucraineni este ca masa pe care sunt aşezate mâncărurile de Crăciun, să fie o copie a ieslei în care s-a născut pruncul Iisus.
Cuvintele uneori sunt de prisos, motiv pentru care las fotografiile sa vorbească de la sine...