Ploaia

Mă pierd printre cuvintele care-mi năpădesc haotic mintea…Plouă…Plouă într-o lume ancestrală…Plouă în timp…Plouă pe stradă…şi plouă şi-n mine…Hm! Ciudat cum plouă cu muzică! Căci durerea este muzica ce dă sens vieţii.

Mă doare fiecare picătură care-mi străpunge trupul! Mă doare fiecare lovitură a ploii nepăsătoare şi rece! Mă doare neştiinţa că stau în voia ei doar pentru că o iubesc, o iubesc cu îndrăzneală şi culoare! O iubesc aşa cum n-am crezut că o pot iubi! O iubesc pentru că vine de Sus! Cum aş putea să nu iubesc ploaia când ea e trimisă de Dumnezeu pentru noi, pentru mine…să simt…să simt că trăiesc! Aşteptând în necuprinsul universului, mi-am amintit de cuvintele Domnului:

“Dacă ai privi dincolo de fereastra camerei tale, M-ai zări. Dacă ţi-ai deschide inima, M-ai putea lăsa să intru. Iată Eu stau la uşă şi bat…”

Am aşteptat cam mult să deschid, dar în cele din urmă am deschis, şi L-am lăsat să intre…şi viaţa a început să aibă contur şi culoare, şi parcă greul de-nceput a fost uitat.

„Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-i lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?” (Pslamul 56:8)

Apoi…într-o zi ploioasă de mai, L-am lăsat să plece din nou şi am închis uşa în urma Lui, dar nu am dat importanţă faptului că „Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate” (Psalmul 103:8). S-a pitit uşor la uşa inimii mele stând în ploaie şi refuzând să plece. Aştepta un miracol…ca eu să-mi deschid ochii şi să ies în ploaie ca să simt, să simt că orice durere poate fi ştearsă de mâna Lui, că aşteptarea ascunde o mare binecuvântare, că rănile pot fi vindecate, că viaţa merita trăită chiar şi atunci când nu mai văd Lumina, ea există chiar dacă eu nu o văd. Şi spre surprinderea mulţimii care aclama să stau în casă, am ieşit în ploaie strigând:

Ţărână sunt, dar încă eu trăiesc!

Din dragoste-s făcută să iubesc!

N-am să Te las să pleci, o Domnul meu,

Nu-s decât om, da-s Fiu de Dumnezeu!

Şi ploaie sunt, şi nor, şi ger,

Şi carne sunt, şi nu mai pier,

Şi dor, şi vis, şi vindecare,

Şi stea, şi cer, şi alinare,

Sunt astăzi vie şi trăiesc…

Cum aş putea să-Ţi mulţumesc?

Strig, dar de data asta nu mai strig în tăcere. Am obosit să Te ascund privirilor răzleţe care susţin că Tu nu exişti şi că eşti o închipuire a mea! Am obosit să dau explicaţii! Am obosit să încerc să vindec prin puterea mea ceea ce alţii au îndrăznit să dezbine, căci nu am nici o putere…fără Tine…

Stau şi admir ploaia cum sărută pământul sorbindu-i cu patos picăturile însetat de dragoste. Sorb acest sărut cu nesaţ şi parcă totul începe să prindă viaţă. Eşti DRAGOSTE şi ploaia mă ajută să Te simt, să Te văd, să Te gust, să Te miros … şi-s copleşită! Cad în genunchi în mijlocul străzii, în strigătele disperate ale oamenilor nimiciţi de nimicurile acestei lumi, şi înţeleg…

„Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei…Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:15, 17)

Maluri de Prut

"Scoala-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine...Soarele tău nu va mai asfinţi, şi luna ta nu se va mai întuneca; căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi zilele suferinţei tale se vor sfârşi." (Isaia 60:1, 20)

Este oare iertare?

"Intoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile." - "Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru." (Vechiul Testament, Ieremia 3:22)

Omul nu va birui prin putere!

"Nimeni nu este sfant ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decat Tine; nu este stanca asa ca Dumnezeul nostru. Nu mai vorbiti cu atata ingamfare, sa nu va mai iasa din gura cuvinte de mandrie; caci Domnul este un Dumnezeu care stie totul, si toate faptele sunt cantarite de El... Domnul saraceste si El imbogateste, El smereste si El inalta. El ridica din pulbere pe cel sarac, ridica din gunoi pe cel lipsit, ca sa-i puna sa sada alaturi cu cei mari. Si le da mostenire un scaun de domnie imbracat cu slava; Caci ai Domnului sunt stalpii pamantului, si pe ei a asezat El lumea. El va pazi pasii preaiubitilor Lui, dar cei rai vor fi nimiciti in intuneric; caci omul nu va birui prin putere." (Vechiul Testament, 1 Samuel 2:2-3, 7-9)

Romania, exista Dumnezeu!

"Nu ti-am dat Eu oare porunca aceasta: "Intareste-te si imbarbateaza-te? Nu te inspaimanta si nu te ingrozi, caci Domnul, Dumnezeul tau, este cu tine in tot ce vei face." (Vechiul Testament, Iosua 1:9)

Pecete

Azi…parcă şi lacrimile îşi caută rostul…Iubesc viaţa!!! Iubesc iubirea!! Iubesc fiecare răsărit de soare! Iubesc fiecare floare pe care o privesc şi care cu parfumul şi frumuseţea ei îmi înveseleşte ziua! Iubesc ecoul! Iubesc tăcerea! Iubesc, Doamne! Iubesc!!! Şi îndrăznesc să strig: cum aş trăi fără iubire? Doamne, aş vrea să te iubesc mai mult decât viaţa! Adesea mi-e dor de Tine, de toate acele simţăminte pe care mi le-ai dăruit acum câţiva ani, în perioada studenţii mele. Mi-e greu să nu-mi aduc aminte…Mi-ai dăruit Lumină, mi-ai dăruit speranţă, mi-ai dăruit visul de a crede în ceva…puterea de a crede în dragoste, o dragoste pură, neatinsă de tot ce-i pământesc, o dragoste necondiţionată şi nemărginită.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)
Domnul meu iubit, îmi doresc cu toată fiinţa mea să faci din mine şi din soţul meu oameni care să te iubească mai mult decât orice, să punem dragostea pentru Tine pe primul plan, să Te onorăm în vieţile noastre şi să Te urmăm în această lume plină de ură, ipocrizie, minciună, prejudecăţi…
„Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” (Romani 1:16)
Îmi doresc un timp în care speranţa să nu moară…
Orice dorinţă…orice vis…se pierde în zare odată cu timpul…la fel ca o iubire găsită în locul în care nu te aştepţi…Păşeşti spre ea pe căi neştiute şi glasul tău se înmoaie gândind profund…la o dragostea reală, blândă, curată. Laşi totul în urmă privind spre un nou orizont…ţi-e dor şi doare, chiar şi o clipă fără ea…doar gândul că iubeşti te face mai puternic decât ai crezut tu vreodată că poţi fi…Şi atunci şti că Dumnezeu a împărţit iubirea egal…jumătate tu…jumătatea celălalt…Viaţa m-a învăţat să nu privesc înspre trecut, ci întotdeauna spre viitor cu încredere şi cu privirea îndreptată în Sus. Îţi mulţumesc, Doamne, că din aşteptarea şi nerăbdarea mea tu ai făcut o mare binecuvântare. Îţi mulţumesc pentru o dragoste pe care nu visam să o trăiesc şi-ţi mulţumesc că Tu ne poţi de grijă! Poate că timpul nu stă pe loc, dar dragostea rămâne, şi nu într-o clepsidră uitată pe cărare, spartă de timpul ce-a trecut…ci de Tine…rămâne că Tu ai creat-o, ai pus-o în noi, parcă ca o pecete…pentru că oriunde mergem o ducem cu noi şi parcă lasă o dâră de Lumină…şi Lumina aceea eşti Tu! Atâta timp cât Tu exişti în noi, există şi iubirea. Căci ce este iubirea decât Tine? Sau ce putem fi noi fără de ea? Iartă-ne, Tată, că nu suntem demni de grandoarea dragostei Tale! Iartă-ne că plutim adesea în indiferenţă, în lumea noastră din care uneori ne e greu să ieşim…de teamă…Dar Doamne, ştim…
„Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)
Să iubeşti, spunea cineva, înseamnă să-ţi asumi cel mai mare risc, înseamnă să-ţi pui viitorul şi fericirea în mâinile altuia. Şi totuşi, dragostea este mai presus de atât…să dăruieşti totul fără a aştepta nimic în schimb, să sacrifici totul…Nimic nu este greu în viaţă dacă ai iubirea alături!
Orice drum e mai frumos în doi…iar drumul nostru este drumul iubirii…
Cine sunt eu? Cine eşti tu?
Nu sunt marele "Eu sunt" (Exod 3:14; Ioan 8:24,28,58), dar sunt ce sunt prin harul lui Dumnezeu (1 Corinteni 15:10).
Sunt sarea pământului (Matei 5:13).
Sunt lumina lumii (Matei 5:14).
Sunt copil al lui Dumnezeu (Ioan 1:12).
Sunt parte din adevărata viţă, prin care se scurge viaţa lui Dumnezeu (Ioan 15:1, 5).
Sunt prietenul lui Hristos (Ioan 15:15).
Sunt ales şi rânduit de Hristos pentru a-I aduce roadă (Ioan 15:16)
Sunt rob al neprihănirii (Romani 6:18).
Sunt rob al lui Dumnezeu (Romani 6:22).
Sunt fiu al lui Dumnezeu; din punct de vedere spiritual, Dumnezeu
este Tatăl meu (Romani 8:14,15; Galateni 3:26; 4:6).
Sunt moştenitor împreună cu Hristos, împărtăşind împreună cu El
moştenirea (Romani 8:17).
Sunt un templu, un locaş al lui Dumnezeu. Duhul Lui şi viaţa Lui
locuiesc în mine (1 Corinteni 3:16; 6:19).
Sunt una cu Domnul şi sunt un duh cu El (1 Corinteni 6:17).
Sunt un mădular al trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:27; Efeseni 5:30).
Sunt o făptură nouă (2 Corinteni 5:17).
Sunt împăcat cu Dumnezeu şi sunt un slujitor al împăcării (2 Corinteni 5:18,19).
Sunt un fiu al lui Dumnezeu şi una în Hristos (Galateni 3:26, 28).
Sunt un moştenitor al lui Dumnezeu, întrucât sunt un fiu al lui Dumnezeu (Galateni 4:6, 7).
Sunt un sfânt (Efeseni 1:1; 1 Corinteni 1:2; Filipeni 1:1; Coloseni 1:2).
Sunt creaţia lui Dumnezeu - lucrarea Lui - născut din nou în Hristos pentru a face lucrarea Lui (Efeseni 2:10).
Sunt un cetăţean al casei lui Dumnezeu împreună cu restul familiei lui Dumnezeu (Efeseni 2:19).
Sunt un întemniţat al lui Hristos (Efeseni 3:1; 4:1).
Sunt neprihănit şi sfânt (Efeseni 4:24).
Sunt cetăţean al Cerului, aşezat în locurile cereşti chiar acum (Filpeni 3:20; Efeseni 2:6).
Sunt o expresie a vieţii lui Hristos, pentru că El este viaţa mea
(Coloseni 3:4).
Sunt ales de Dumnezeu, sfânt şi prea iubit (Coloseni 3:12; 1Tesaloniceni 1:4).
Sunt un fiu al luminii şi nu al întunericului (1 Tesaloniceni 5:5).
Sunt un părtaş divin al chemării cereşti (Evrei 3:1).
Sunt părtaş al lui Hristos; am parte de viaţa Lui (Evrei 3:14).
Sunt una dintre pietrele vii ale lui Dumnezeu şi sunt zidit în Hristos
ca o casă spirituală (1 Petru 2:5).
Sunt membru al unui neam ales, al unei preoţii sfinte, al unui popor sfânt, al unui popor pe care Dumnezeu şi L-a câştigat ca să fie al Lui (1 Petru 2:9,10).
Sunt străin şi călător în această lume în care trăiesc temporar (1 Petru 2:11).
Sunt copil al lui Dumnezeu şi mă voi asemăna cu Hristos când se întoarce (1 Ioan 3:1,2).
Sunt născut din Dumnezeu, iar cel Rău - diavolul - nu mă poate atinge (1 Ioan 5:18).

"Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu" (Efeseni 6:14-17).


"Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut" (1 Ioan 5:14,15).

Goliciune

"Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-ieroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc. Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este, nu ce e numit." (Seneca, Epistolae)

Atunci cand inveti sa stai "gol" in fata lui Dumnezeu, fara teama, fara reprosuri, fara intrebari, fara haina putreziciunii mintii, atunci esti cu adevarat un om liber, un om implinit, un om fericit...atunci te desprinzi de prea plinul acestei lumi haine si te imbraci cu haina smereniei, a dragostei si a vesniciei...