Mirelui meu

Azi te privesc în semn de rugăciune

Şi încă mi se pare că visez,

Chiar eşti aievea, dulcea mea minune!

Plutesc şi simt că-ncep ca să vibrez!

În fiecare zi-n genunchi cădeam

Şi mă rugam să vii, să vii, Iubite!

De mine chiar nimic nu mai ştiam,

La tine mi-era gândul pe sărite.

Nu te ştiam, dar te-aşteptam să vii,

Singurătatea-mi cam dădea târcoale,

Să te iubesc şi inima-mi să-nvii

Şi din mormânt şi sufletu-mi să-mi scoale.

M-am îndoit de Domnul în credinţă

Şi-ntr-un moment de cumpănă am cerut

Să mor că rost nu am în astă viaţă,

Dar tu în cale atunci ai apărut.

Cu bunătatea ta m-ai fermecat

Şi nu am stat pe gânduri nici o clipă,

Un „DA” am spus când tu m-ai întrebat

De vreau să-ţi fiu soţie-ntr-o clipită.

Şi ne-am jurat iubire pe vecie

Când Dumnezeu cu dragoste ne-a spus:

„O binecuvântare să vă fie

Din răsărit şi până la apus

Acest miracol trimis chiar de Mine

Cu tot ce am avut mai dulce sus,

O răsplătire pentru rugăciune

Şi dragostea ce-aveţi pentru Iisus!”

Nu am cuvinte mari să-I mulţumesc

Că mi te-a dăruit în întregime,

Dar viaţa-I dau, a mea, a ta, firesc,

Şi jertfă azi mă dau doar pentru tine.

Căci tu eşti viaţa mea şi făr’ de tine

Nu vreau să mai trăiesc pe-acest pământ,

Eşti tot ce mi-am dorit, a mea minune,

Şi soare, şi verdeaţă, şi avânt!

Mirele meu eşti azi, ba chiar şi mâine,

Până când moartea ne va despărţi,

Şi-oricât de greu ne-ar fi printre ruine

Că TE IUBESC nicicând tu să nu uiţi!

Sunt poate egoistă când Îţi cer

Doamne din ceruri astăzi îndurare,

Nici moartea să nu ne despartă vreau!

Mai credem încă-n Marea Înviere!

Tu Doamne, paşii astăzi ne îndrumă,

Ne fă străjeri credinţei în Iisus

Şi cu-ndrăzneală oastea Ta adună

S-ajungem mai curaţi acolo sus.