vineri, 22 ianuarie 2010

Doar dragostea e vie



Te-aud şi Te zăresc în susur de izvoare,
Când munţii şi-oglindesc savoarea în umbra Ta,
Nimic nu-i cum se spune sub blândul nostru soare,
Doar dragostea e vie, rămâne pururea.


Te caut si Te chem când totul strigă în mine,
Şi tot ce e în jur se umple de-ntuneric;
Aş vrea ca acolo-n cer să pot pătrunde,
Păşind cu ochii-n lacrimi pe drumul cel tainic.


Te văd, Te simt, Te gust şi Te privesc cu candoare
În miez de pâine, în cană cu apă sau vin,
Nimicul e plin de dulceaţă, chiar de savoare;
Cum aş putea, Doamne, în faţa Ta să mă-nchin?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu