Dragoste de frate

Dragul meu frate, român iubit, îţi scriu din nou, poate pentru că inima mea nu vrea să tacă, pentru că te iubesc mult şi mi-e inima plină de bucurie când te privesc pe stradă zâmbindu-mi, când îti întind sau îmi întinzi o mână, când ne îmbrăţişăm şi în acea unitate se contopesc două suflete unicate, dar care se unesc într-un singur spirit românesc. Amândoi suntem zămisliţi din acelaşi pământ; suntem copiii lui Dumnezeu, egali în faţa Cerului. Chiar dacă m-ai rănit, chiar dacă mi-ai retezat aripile, chiar dacă eşti dispus să omori şi ultima picătură de speranţă, eu tot te iubesc şi te voi iubi chiar în moarte si dincolo de moarte. Pentru că aşa a lăsat Dumnezeu să fie. Pentru că asta este legea vieţii. Trebuie să învăţăm să iertăm, aşa cum trebuie să învăţăm să iubim.

Te iubesc cînd te rogi în biserica ta. Şi cred că nu ar trebui să existe graniţe între noi în ceea ce priveşte confesiunea, deoarece Dumnezeu nu se uită la ce izbeşte privirea, ci se uită la inimă. Dumnezeu este acelaşi pentru toţi, suntem egali în faţa Lui, iar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit în aceeaşi măsură, atât pentru mine, cât şi pentru tine şi pentru restul fraţilor noştri. Tu, eu şi ceilaţi oameni, suntem fiii unei singure religii, unei singure biserici; iar diferitele confesiuni nu sunt decât acele căi prin care Marele Atotputernic ne oferă dragostea Sa, oferindu-ne plinătatea sufletului însetat.

Te iubesc când te văd îngenunchind cu braţele îndreptate spre cer. Te iubesc când mă cerţi şi mă loveşti fără milă. Te iubesc în ignoranţa mea şi te rog iartă-mă! Iartă-mă, frate, dacă vreodată, în neştiinţa mea, te-am rănit, te-am judecat, ţi-am vorbit de sus şi nu te-am înţeles. Iarta-mă, frate! Plâng pentru tine şi zâmbesc pentru tine. Eşti special pentru sufletul meu! Îţi iubesc si îţi respect adevarul pe care uneori nu-l înţeleg. Poate că într-o bună zi, adevărul tău se va întâlni cu adevărul meu. Vor sta la taclale şi vor lua decizii pentru unicitate şi pentru supremaţie, rezultând un singur adevăr suprem - drgostea necondiţionată a Celui de Sus pentru fiecare în parte.

Este oare o onoare pentru tine atunci când te laşi condus de alţii pentru a-i lipsi pe fraţii noştri de drepturile lor? Lăcomia te îndeamnă sa-i sacrifici pe ei, fraţii tăi şi fraţii mei, pe care eu îi iubesc! Mă auzi?! Mă auzi cum strig că îi iubesc mult şi te iubesc şi pe tine?! N-am să te las să-i ucizi! N-am să te las să le tai toate aripile! Şi n-am să te las să le otrăveşti sufletele! Iar atunci când eu nu voi mai putea striga, o vor face pietrele în locul meu şi munţii, şi văile, şi apele...Nu uita: deţin arma cea mai puternică din întreaga lume: DRAGOSTEA...Din dragoste se revarsă iertarea şi bunătatea. A apăra drepturile altora este cel mai nobil act uman.

Te iubesc, frate! Îmi arde inima de bucurie când te văd vesel şi esti dispus să-ţi întinzi braţele pentru îmbrăţişare, când râzi, când îngenunchezi şi-n semn de rugăciune îţi îndrepţi inima şi braţele înspre cer, când visezi, când fiinţa ta explodează de emoţii, când zburzi, când te plimbi prin parc, când cutreieri munţii, când iubeşti...Dragostea este cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu! Să nu lăsăm acest dar porcilor să-l împrăştie şi să-l calce sub copitele lor! Dragostea purifică, salvează, mistuie...

Aş vrea ca într-o bună zi să ne regăsim pe vârful muntelui şi-acolo sus să ne îmbrăţişăm cu dragoste şi adorare, în imensitatea curăţeniei şi-a purităţii naturii...şi să ne amintim că viaţa ne-a dat o nouă şansă de-a fi fraţi şi lanţurile care au fost trasate de alţii între noi s-au sfărmat.

Şi în liniştea purificatoare a nopţii să putem exclama: “Doamne Iisuse, am ales crucea Ta! Am băut oţet şi fiere din cupa semenilor. Am fost rănit, batjocorit, lovit şi umilit. M-am spălat în lacrimi şi acum înţeleg... Suferinţa m-a adus mai aproape de Tine şi mai aproape de fratele meu. Unde este Doamne, ţara mea?”

Şi o voce blândă se aude în noapte:

- “ Acolo!”