joi, 21 ianuarie 2010

Acasă e acolo unde e inima ta

Timp...Încerc să-l fructific, dar parcă fiecare secundă se scurge altfel decât a făcut-o până acum câţiva ani. Eram copilă, fără responsabilităţi, fără gânduri, cu multe speranţe şi vise. Unele s-au năruit pe parcurs, dar asta doar pentru ca altele, mai mature poate, să le ia locul. E minunat să trăieşti, să te bucuri, să visezi cu suflet de copil! La acest nivel toate acestea au altă conotaţie, altă valoare, altă dimensiune. Şi nu mă pot opri să nu mă întreb: când am uitat să fim copii? Mă uit în jurul meu şi ceea ce văd mă doare: oameni crispaţi, trişti, stresaţi, îngrijoraţi pentru ziua de mâine. Am uitat să zâmbim. Am uitat să ne urcăm la nivelul sufletesc al copiilor noştri. Am uitat să le oferim lor, în primul rând, o licărire de speranţă. Şi de vină nu e ţara, cum spune mulţimea, ci noi, noi cei care avem libertatea (dobândită prin sânge, dragoste şi jertfa altora) de a lua atitudine, de a da aripi celor mici care abia acum încearcă să-şi ia zborul. Şi eu am avut aripi...şi încă mari, pline de dorinţa de zbor profund şi permanent. Eram studentă şi îmi doream cu atâta ardoare să schimb lumea, să schimb mass-media românească să nu mai fie atât de subiectivă, de negativistă şi de ireală de cele mai multe ori, şi de distorsionare a realităţii, încât am ajuns ca singură să-mi iau jos aripile şi să renunţ la acel zbor, dar nu la zborul final. Nu spun că este imposibil să shimbi ceva în ţara aceasta, (chiar dacă nu încapi de alţii), spun doar că trebuie să luptăm pentru azi şi pentru mâine cu dragoste de Dumnezeu, de ţară, de familie, de prieteni, de tot ce este frumos şi natural în lumea asta.

Haosul care domneşte în ţară la ora actuală te duce cu gândul la multe, numeroase întrebări se nasc în minte şi nu mai ştii unde să priveşti şi încotro să îţi îndrepţi paşii. După 20 de ani de “libertate” şi democraţie...ce s-a schimbat? S-au înmulţit infractorii, corupţia, minciuna, deziluzia, şomerii, sinuciderile, etc! Şi doare...Doare că toate acestea te determină să pleci cât mai departe , oricât de patriot ai fi.

Ai obosit să fii bătaia de joc a tuturor!

Ai obosit să trăieşti de azi pe mâine!

Ai obosit să te milogeşti pentru un loc de muncă prost plătit!

Ai obosit să vezi la TV scandalurile dintre politicieni pentru ciolan, când tu nu ai ce pune pe masă copiilor tăi!

Ai obosit să vezi atâta violenţă şi nepăsare!

Nu căutăm vinovaţi, căutăm o soluţie! Pentru că SUNTEM ROMÂNI ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ şi ne dorim să rămânem în ţara noastră, dar nu pentru a fi bătaia de joc a tuturor!

Am ajuns să ne cerşim dreptul de a fi români! Şi am ajuns ca în momentul în care părăsim graniţele ţării să ne fie ruşine că suntem români! Să nu te doară asta? Să ajungi să îţi negi originile doar pentru imaginea creată în urma haosului politic, economic, social, etc. Pentru ce şi pentru cine au murit în decembrie 1989 români pentru români? Pentru ca azi, la 20 de ani de la revoluţie, să ajungem ca semenii noştri sus-puşi, să ne alunge vehement. Am ajuns ca străinii să investească în români, pentru că ţara noastră e plină de “gunoaie” şi nu mai înpace nimeni de ele.

E minunat sa fii român! O spun cu mândrie cei plecaţi dincolo de graniţele ţării, oameni mari, deveniţi cetăţeni ai altei ţări, medici renumiţi, ingineri, constructori, designeri, specialişti IT, artişti, jurnalişti, etc. O altă ţară e mândră de românii noştri!!!

Oare de ce nu ştim să investim în valorile noastre? Mulţi au plecat şi mulţi vor pleca în ţările în care mai există încă speranţă, demnitate şi respect.

Mă opresc din drumul firesc al vieţii, şi mă întreb retoric: Românie, mai exişti? Te-ai pierdut parcă pe drum...Vechile cărţi de istorie sunt pline de atâţia eroi care şi-au dat viaţa pentru ca noi, cei de azi, să trăim bine! :-)

Trăim bine...dar nu aşa cum au visat şi şi-au dorit ei pentru noi.

Îţi mulţumesc, stimabile român, tu cel ce citeşti aceste rânduri! Îţi mulţumesc pentru că încă mai crezi şi tu în mintea de pe urmă a poporului roman şi pentru că îţi pasă!

Dumnezeu să te binecuvânteze, român iubit, şi nu uita că ACASĂ E ACOLO UNDE E INIMA TA!


2 comentarii:

  1. Draga mea, cuvintele tale imi fac sufletul sa vibreze, poate ti se pare ciudat, insa ma fac fericita! Pentru ca fiecare roman talentat, asa cum esti si tu, si pe care Dumnezeu, in bunavointa Sa, mi-a dat posibilitatea sa il cunosc,imi umple sufletul de fericire pentru ca astfel nu ma mai simti singura! Imi dau seama ca merita sa lupt mai departe chiar daca aripile nu mai au putere sa se intinda! Merita pentru voi, cei valorosi si talentati! Fiecare din noi care suferim, trebuie sa ne dam seama ca sufletul Romaniei e in noi, e de datoria noastra sa mergem mai departe, sa nu il lasam sa se piarda! Eu cred ca fiecare, prin puterile sale, prin talentul sau, prin ceea ce face si cum se comporta zi de zi, poate sa realizeze ceva bun, nu conteaza cat de mic, insa trebuie sa continuam si sa nu ne lasam coplesiti! Pentru mine Romania va fi mereu casa mea, aici e inima mea, am fost plecata pe meleaguri straine insa nu as putea locui in alta tara niciodata. Mie nu mi-e rusine ca sunt roman, mi-e rusine de fratii mei care se vand pentru un pumn de bani, de cei care nu au demnitate! Lupta in continuare suflet bun si Romania sa fie mereu inima ta! Dumnezeu sa te binecuvanteze!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Elena, iti multumesc din suflet pentru frumoasele cuvinte. Sunt fericita ca mai exista oameni ca tine si sunt mandra ca sunt romanca! Am spus-o si o voi spune de mii de ori daca va fi nevoie, ca imi iubesc mult tara, imi iubesc mult neamul! Dumnezeu a pus aceasta dragoste in mine de mica. Mi-am dorit mult sa plec din tara, dar nu cred ca imi voi putea gasi vreodata locul. Locul meu e aici...in Romania. Pentru multi lucrul acesta suna ciudat, pentru ca marea majoritate isi doresc sa plece dincolo de granitele tarii, ajungand sa isi urasca propria tara....dar uita un lucru: din tara asta facem parte si noi si ei. Domnul sa te binecuvanteze, scumpa mea, si sa iti indrepte pasii spre tinta!

    RăspundețiȘtergere