O moarte

Păşesc încet…încet…prin gânduri solitare,
Încerc să zbor, dar obosesc şi cad;
Părinte, iartă-mă, dar nu mă simt în stare
Să plâng din nou pe-acelaşi amalgam.

Păşesc mereu spre alte şi-alte schituri,
Dar nu găsesc decât cuvinte moarte,
Vreau să înviu şi să renasc din mituri;
Părinte, ia-mă şi du-mă-nspre-o carte!

Păşesc?…nu ştiu…încerc, dar nu mai pot,
Căci mă lovesc de-acelaşi fals mister;
Părinte, iartă-mă, mă doare tot
Şi simt…ah, simt, că-n clipa asta pier!

Păşesc încet, dar mă destramă visul
Şi simt că înc-o viaţă se naşte undeva,
Aş vrea să ştiu…e noaptea? E chiar cerul?
Sau nu-i decât o moarte…eu…tu…un NOI…şi-o stea?…