Crini sangeranzi

E o seară ruptă
Din abisurile sanctificate
De muzică;
În noi şi în univers
Cântă imaginarul.
E prea frumos!
Cerul dezminte
Şi ne roagă să iertăm
Neînţelesurile
Fiinţelor noastre;
Ascultăm cu gândurile
Răsfirate în necunoscut
O muzică care ne farmecă,
Ne îndrăgosteşte
Şi ne determină să iubim.
Dor transformat în clăbuci,
În aburinde petale
De crini sângerânzi.