Padure batrana

Padure batrana si tu certi azi cerul
Ca plange de-atata vreme cu-amar,
Parinte de Sus, azi asculta-i misterul
Ce-ascunde atatea clipe de har.

Ma doare si roua si frunza ce tace,
Ma doare si trupul ce parca-i al meu,
Padurea batrana in el parca zace,
Straina-n scoarta puternicului eu.

In mii de farame patrunde incet
Revolta de sus ce se vrea inteleapta,
In clipa de seara nu pot, doar s-astept
Si parca aud: “Asteapta! Asteapta!”

Astept in amurg si izvorul sa strige,
Dar curge agale, domol si tacut,
M-apropii de el, il ating si ma frige,
De parca o flacara l-ar fi facut.

Insa flacara-aceea-n inima-mi zace,
Se vrea a fi stinsa de ploaie, de vant,
Jocul devine ca o lacrima rece;
Nu mai vreau sa visez in micul cuvant!

Admir cum cerne cerul har si-ndurare
Si ploua in mine si ploua in noi,
O lacrima m-atinge-n rana ce doare,
Candva eram intreg, acum suntem goi.

Padure batrana, iti cer indurare,
Ma iarta ca azi am uitat sa zambesc!
Padure batrana, iertare, iertare!
Ma sting ca o frunza, dar inca iubesc!