Catre prieteni

E primăvară iar în Ţara Românească
Şi-n sufletele noastre-I primăvară,
Vă rog lăsaţi tăcerea să vorbească
Despre misterul vieţii de-odinioară.

S-ajungeţi cei mai buni din România!
Îmi sunteţi dragi şi vă iubesc nespus,
Să vă unească-n veci mereu iubirea
Şi veţi renaşte cu-n elan în plus.

Azi oamenii sunt împietriţi în viaţă,
Căci nu mai ştiu ce simt şi ce gândesc,
Sunteţi frumoşi şi tineri deopotrivă;
Azi spiritele voastre râvnesc

Spre-o pace interioară, spre lumină,
Spre cerurile înalte, spre un ţel,
Spre-o viaţă-nvăluită în căldură,
Aici căznindu-ne sub al nostru drapel.

Suntem călători pe o mare fierbinte
Ţesută din lacrimi şi mari bucurii;
Dragostea-n ceruri şi-n piepturi se simte
Şi omul se naşte etern zi de zi.