Răstignire

Ca şi Hristos ai fost batjocorită,
Nu a fost de-ajuns tot ce ai îndurat,
Şi fără de milă ai fost lovită,
Ca un criminal în lanţuri te-au legat.

Te-au pus pe-o cruce mare, sus pe munte,
Şi te-au legat cu funii cât mai tare,
În faţă ţi s-a pus în scârbă-o Carte,
Dar tu ştii că-n ea e Domnul Mare.

Şi în palme ei piroane ţi-au bătut,
Dar ai tăcut şi-ai îndurat cu cinste,
Deşi doar tu ştii ce tare te-a durut,
Văzându-ţi fraţii vrând a te înghite.

Dar ura lor ţi-a dat o nouă pace,
O bucurie-n suflet nedescrisă,
Căci ştii că Dumnezeu în tine zace
Şi dragostea încă nu-i compromisă.

Mai crezi în ei, în cei ce te-au lovit,
Deşi a curs mult sânge peste tine,
Îi ierţi şi îi iubeşti necontenit,
Cu Cartea Mare-n braţele-ţi senine.

Te uiţi la chipul lor încarcerat
De-atâta răutate şi minciună,
Le spui că sunt popor binecuvântat,
Iar ei oţet şi fiere-ţi bagă-n gură.

De parcă-i vina ta că eşti frumoasă;
O, Doamnă, tu, fecioară între femei,
Eşti minunată, mândră şi aleasă,
Eşti cântec şi eşti speranţă pentru ei!

Şi rana azi îţi e impozitată
Şi o boală ne încorsetează iar;
O, ţara mea, cât eşti de încercată,
Cum aş putea să plec peste alt hotar?

Deşi oloagă, fruntea sus îţi este
Şi nimeni n-a înţeles de ce-ai tăcut,
Dar pietrele striga-vor acea veste...
O, scumpă ţărişoară, ce ţi-au făcut?

Am înţeles greşit un termen câştigat
Prin jertfă, multă muncă şi sudoare,
Prin sângele acelor ce-au luptat
Ca ţara să renască iar sub soare.

Şi bate vânt acum de libertate,
Şi facem tot ce ne-am dorit vreodată,
Căci nu avem un cod de legi în spate,
Ci doar o poartă-nchisă altădată.

Te-au răstignit ca un Hristos pe cruce
Şi tristă, şi umilită, ai răbdat,
Căci nu mai ştii deloc ce se petrece
Şi ce monstru doborâtă te-a visat.

Ai plâns când ai văzut că nu le pasă;
O, scumpă Românie, te iubesc!
În tine eu mă simt mereu acasă,
Şi tot în tine vreau să-mbătrânesc!!!