Prea departe…

Nu ştiu…
Poate că memoria ucide
Şi cele mai sfielnice amintiri.
Simt…
Doamne simt!
Simt că eşti prea departe…
Atât de departe…
Nu pot!
Nu pot să mi te apropii!
Încerc să te rechem,
Dar în inima mea
Tu nu mai exişti.
Mă întreb:
Ai existat vreodată?
Sau imaginaţia
Mi te-a scos în cale?
Ah, Doamne!
Încerc să te caut,
Dar…eşti prea departe!
Nu te pot găsi!
Aş vrea să te ating,
Să-ţi simt parfumul
Îmbătător al pielii tale!
Dar eşti…
Prea departe…
Cât te iubesc!
Nu! Nu!!!
Doamne nu-mi reteza
Fericirea!
Ce fericire?!
Fericirea de a-l şti
Prea departe…