Cu gândul la copilărie

S-a stins o altă torţă din calendarul vieţii,
Cu spiritul iubirii încerc s-o reaprind,
Dar mă loveşte crunt în suflet steaua sorţii
Lumina ei cea pură pierind şi ea-n curând.


Mi-am rechemat şi anii copilăriei mele
Şi clipele ce-atuncea fuseseră un vis,
Dar s-au sfărmat puternic de gândurile mele,
Totul părând o scenă c-un aer din abis.


Deşi eram căzută, m-am ridicat să caut
Speranţa fericirii ce o-am avut cândva…
Din depărtări funebre se-aude-un dulce flaut,
Dar moare şi cântarea-I acolo…undeva…