E toamna

E-o toamnă ruptă parcă dintr-un clopot
Ce-a răsunat cândva în depărtare
Şi care astăzi plânge cu ardoare;
E toamna morţii unor idealuri,
E chiar sfârşitul poate pentru alţii
Ce aşteptau cu nerăbdare începutul;
E toamna unui soare ce ne-a trădat,
E toamna unui cer întunecat;
E toamna osemintelor noastre
Ce le-am aruncat la întâmplare
Într-un nor pierdut în zare,
Într-o floare muzicală.
Ne-am rătăcit şi noi pe undeva…
Într-un mormânt am îngropat un “ieri”,
În altul vom îngropa un “azi”şi-un ”mâine” –
Că-i toamna cimitirelor de unde.