marți, 18 august 2009

Colţ de incandescent azur



Tremură-n treacăt colbul cu talaz
Ce-nmoaie ceară-n pana mea de scris;
Mă scurg printre crâmpeie de extaz
Şi din azur fac sportul interzis.

Nu e loc de ţinte în paşi de vals,
Căci vulturu-n ghiara lui ne ţine,
Suntem doar umbre-n colţul unui pas
Şi-n contraste ne-odihnim mai bine.

Dar e o noutate să răzbeşti
Când lumea strigă-n jur: vei cădea!
Dar lupţi şi în azur chiar reuşeşti
Să pui o piatră pe jertfirea ta.

Incandescent azur în miez de pâine
Şi clopot ce răsună grandios;
Om fi azi vii, dar nu se ştie mâine
Şi banalul devine odios.

E ireal sau poate mi se pare
Că şi pământul s-a schimbat niţel,
Iubirea şi-a găsit altă valoare,
Parcă şi nordul s-a schimbat şi el.

Pădurea însă şi azuru-n floare
Rămas-au neschimbaţi pe giuvaer,
Om fi noi mari, dar încă se mai moare,
Pe metereze oamenii tot pier.

Toţi tac de parcă lumea-i sub picioare
Sau prinsă-n ghiara vreunui trubadur;
Ades te mai loveşte câte-o boare,
Te-ntrebi de nu şi-azurul poate-i sur.

Simt că şi veacul s-a pierdut pe cale
Şi-al nostru ţăran de mult e uitat,
S-au pierdut cam toate, au plecat la vale;
Cum să nu te doară c-am îngheţat?

Satele-s pustii, ţara-n putrezire,
Morţi ce zac în cripte se vor iar vii;
Cine suntem azi de mai vrem trezire?
Numai om aici să nu vrei a fi!

Toţi am vrut schimbare, am dorit-o rău,
Dar n-am ştiut că-n ea e o putere
Ce poate trimite binele în hău,
Când libertatea-n lanţuri se-nmoaie.

Visăm să fim grandori peste hotare,
Dar suntem sclavi şi-acolo şi aici,
Jertfă aducem pe-aceleaşi altare,
Scormonind în găuri de furnici.

Mă doare poate pentru că în vine
Azi curge sânge de român uitat,
Mă simt ţăran, mă simt însă şi câine
Şi-adun firimituri de la bogat.

Asta e problema, nu de ieri, de azi,
Nu vrem trecutul să se mai întoarcă;
Învaţă-ne pe toţi cum să nu decazi,
Când te răstoarnă turma strămoşească.

Pământul te loveşte şi-i păcat
Că într-o zi acolo vom ajunge,
Pământ vom fi şi tot va fi uitat,
C-am încercat ghiara a învinge.

Putere-avem, e chiar în mâna noastră
Şi-o dăm acelor ce se vor a fi,
Umani români în ţara românească,
Abili şi dornici de a se jertfi.

Iubirea este arma cea secretă,
I-atingem drepţi şi îi iubim nespus,
Au ferecat-o, dar încă-i cochetă,
C-avem un Dumnezeu acolo sus.

Şi ne găsim la locul de chintie,
Azur incandescent pe tricolor,
Cu sânge pe grânar voi vrea a scrie
De dragostea de ţară şi popor.

Vom învăţa răbdarea în hambare
S-o-nchidem din dorinţa de-a urma
O cale ce se-ascunde-n încercare
Şi-n dreptul omenesc de a visa.

E vară, şi e cald, şi e putoare,
Dar culmea! Pute colţul de azur!
Azi nu ne pasă, e iar sărbătoare
În casa construită sub alun.

Şi lumânarea se aprinde-n tindă,
Un cântec curge lin dinspre izvor
Şi mirul ars se-ntinde pân’ la grindă...
Iubire vă doresc azi tuturor!

2 comentarii: