Gandind la tine...

Cu gândul rătăcesc azi către tine,
Şi parcă visul moare undeva,
E prea frumos să stai tu lângă mine,
Căci nu te merit, tu esti Cineva!


Eu sunt un eu căzut azi pe pământ,
Un înger slab ce a uitat să simtă,
Îmi amintesc că mă trezeam vibrând
De atâta bucurie sfântă.


Visezi frumos şi simţi cu plecăciune
Şi-aş vrea să fac şi eu cândva la fel;
Când gândul trist s-a stins ca un tăciune
Tu mult ai plans că ai găsit un ţel.


Pe munţi urcai să cauţi alter ego,
Sperând că într-o zi cu glas ceresc
Din inimă vei auzi un credo
Şi magicul cuvânt “Iubesc! Iubesc!”


Dar munţii nu ţi-au oferit lumina,
Ci adâncire în eterul tău,
O flacără în jocul cu sublima
Putere de-a te crede chiar un zeu.


Un zeu al minţii tale-nsigurate,
Chiar un copil de zări îndrăgostit,
Un înger al zăpezilor furate
De teama de a nu fi părăsit.


Copil frumos, tu nu ştii astăzi oare
Că zările te fură făr să vrei?
Că negura e pace şi culoare?
Că ploaia de cuvinte e în chei?


Iar astăzi ai o cheie chiar în mână,
Eşti la un pas de a te-apropia
De uşa ce deschide o lumina,
Curaj să ai să simţi ce e în ea!