Bucăţi din cei ce-au fost odată;
Cuvintele sunt şi morminte
Uitate în clepsidra spartă.
Cuvintele sunt cer şi soare,
Sunt dumnezei de tinichea,
Sunt şi speranţe şi uitare,
Şi viaţă sunt...De-ar fi a mea!!!
Cuvintele sunt chiar şi-nceput
Al formelor de adineauri,
Metamorfozate-ntr-un sfinx mut
Ce-şi caută esenţa-n fauri.
Cuvintele-s pământ şi mare,
Şi sentimente crude sunt,
Ascunse-n suflete pe care
Le caută destinul crunt.
Cuvintele-s împăciuire
Conduse de ascezi levinţi;
Cuvintele,Doamne,iubire
Şi pentru oameni, dar şi sfinţi.
Cuvintele sunt oseminte,
Acum mai mult ca niciodată;
Cuvintele sunt şi morminte
A celor ce am fost odată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu