Noaptea verdelui mister

Aer rece respir în paşi de seară,
La mine-n suflet nu-i chiar primăvară,
Iar pacea-i răvăşită azi de gânduri
Când zac închisă între patru scânduri.

Un mort ce se ridică în afară
E parcă-a mea icoană legendară,
Trăit-am ani şi ani, uitat-am oare
C-am fost şi c-am rămas aceeaşi floare?

Din fărâme de suflete curate
Zidesc şi eu cu aripi rupte-n coate
O cetăţuie albă mărginită
De-o dragoste ce azi e adormită.

Privesc şi-ncerc să îmi aduc aminte
De sentinela valurilor sfinte,
Şi îndrăznesc să cer cu împrumut
Un alizeu ce soarta şi-a bătut.

În noaptea dintre sfere cervicale
Adorm gândind la morile vitale;
Mă lupt în vis cu dorul ce domneşte
Şi în a mea căsuţă odihneşte.