Fărâmă de suflet

Că suntem, Doamne, ah, doar Tu ştii azi!
Noi vieţuim ca morţii în morminte
Cu suflete răsfrânte printre brazi
Purtând insigna-acelor oseminte.

Un zbor de-argint deschise înţelesul
Unor consensuri rupte din pământ,
Dar între noi se regăsi absentul
Eram chiar eu şi tu îngenunchind.

Era cam grea esenţa de purtat,
Căci braţele-mi erau atât de grele,
Fărâma de suflet s-a răsfirat
Şi mi-a căzut albastră printre gene.