Un pui de om

Mi-e trupul dezbrăcat de conştiinţă
Şi sufletul golit de adevăr,
Aş încerca să zbor spre-a mea fiinţă,
Dar sunt înconjurată de mister.

Ah, Domane, vreau să ma mai nasc o data,
Căci astăzi am murit pe stâncă sus;
Părinte, ştiu că viaţa mi-e furată
De-un “alter ego” ce ieri a apus.

Un clopot cântă astăzi pentru mine
În liniştea de dincolo de cer,
Dar numai pentru surzi şi pentru Tine,
Frumosul meu crin crescut în eter.

Pe-obrajii mei cad stele-nflăcărate
Născute dintr-o apă de izvor,
Culeg misterele abandonate
Printre ruinele acestui dor.

Un pui de om, atât eram şi eu!
Adesea rătăceam printre morminte,
Dar am murit cu dor de Dumnezeu
Şi meditând la darurile sfinte.