joi, 17 decembrie 2009

Ofrandă naţiunii române

Popor cerşind în stânga şi în dreapta,
Cu răni adânci şi multe cicatrici,
Parcă-i prea aproape libertatea
Pe care ne-am dorit-o stând pe brânci.


Din harta noastră muşcă cei flămânzi
Şi noi ce buni, cu stimă le permitem,
Suntem prea buni şi-n suflete prea blânzi
Când ţara pe sărite toată-o vindem.


Şi sufletul l-om vinde poate odată,
Dacă deja uitând nu l-am vândut;
Iubesc o Românie azi uitată,
Pământul ţării care m-a crescut!


Strămoşii noştri sânge au vărsat
Ca noi, copiii lor, s-o ducem bine,
În schimb, noi vindem ţara pe rahat
Ca cerşetori s-ajungem înspre mâine.


Parcă şi tricolorul e cărunt
Şi-l doare neputinţa îndreptării,
Că el e cel ce-nsângerat fiind
A plâns pe treapta rece-a-nsingurării.


Doamne, Te rog în câteva cuvinte,
Cu plânset de copil şi glas duios,
Îndreaptă-ne cu drag spre cele sfinte,
Transformă-ne în micul albatros.


Te rog, O, Doamne, nu lăsa ca pâinea
S-ajungem s-o cerşim de la-nsetaţi,
De-a duce ţara românească-n starea
De-a aduna gunoaie pentru fraţi.


Aveam grânare, pâine pentru toţi,
Pământul se lucra cu bucurie
Şi nu eram şomeri printre boscheţi
Şi sclavi ajunşi din propria beţie.


Şi nu mai crede nimeni în putere,
Sătui de-atâta ură dintre fraţi,
Minciună, lăcomie şi durere,
Spre nicăieri cu sufletu-ndreptaţi.


Istoria ne-a cam ajuns din urmă
Şi în mormânt eroi se zvârcolesc,
Că sângele ce-a curs cândva în gârlă
Astăzi se pare nu-i mai strămoşesc.


O doină mai răzbate la o casă
Şi-un clopot bate tare-asurzitor,
Căci celor cu “puteri”, de viţă-”aleasă”
Îi doare fix în cot de tricolor.


Pe străzi azi hoinăreşte o mulţime,
Artişti, sărmani, copii, şi ei ROMÂNI!
Şi în gunoaie caută o pâine
Că pentru noi sunt doar nişte străini.


Mincuni peste minciuni se nasc odată
Şi haosul domneşte-n casa lui,
În voia sorţii ţara e lăsată,
Vândută fiind pe banii orişicui.


La Timişoara plânge tricolorul
Şi doare plânsul parcă ars de vânt,
Cu ochii-nchişi s-a tras uşor zăvorul,
Să-l redeschidem nu-i discernământ.


Şomeri prea mulţi colindă astăzi ţara,
Flămânzi de-un loc de muncă şi de dor,
Şi cu durerea-n mâini se-ntorc ei seara
Că n-au nici pâine pentru fiii lor.


Şi râsul “celor de sus” îi aţâţă,
Că n-au idee ce trai betejit
Ducem o ţară-ntreagă, îmbolnăvită
De nenorocul ce ne-a urmărit.


Ne râd în nas şi au curaj să spună
Că nu românii au tras în români!
Am obosit şi nu mai e mult până
ROMÂNI SE VOR SCULA PENTRU ROMÂNI!


Mass-media s-a rătăcit pe cale,
A cam uitat de partea cui era,
Să tot iertăm şi să mergem agale,
Nu mai putem, căci crucea e prea grea.


S-ajungem sclavi dincolo de hotare
Am înţeles şi-am acceptat un timp,
Dar să fim sclavi în România Mare,
Parcă nu-i leac, nici pace, nici răstimp.


Şi vremea s-a schimbat în românime,
Căci ninge mut, apocaliptic iar,
Şi a trădare miroase şi-n pâine,
E trist, e fără leac, şi fără har.


N-avem Guvern, avem doar Preşedinte,
Cu greu ales, pe muchie de cuţit;
Nu mai avem nimic din cele sfinte
Şi dăm vina pe criza ce-a venit.


Nu mai există nici un fel de milă,
Dureri ne-apasă sufletu-nzecit,
Şi-ntreaga naţiune stă umilă,
Privind spre tricolorul găurit.


Ce-i de făcut când soarta ne deschide
O altă răstignire la apel?
Unindu-ne să devenim armade
Şi-n Dumnezeu să credem, doar în El!


Dar nu muri-v-om toţi pe metereze,
Căci Dumnezeu ascultă rugi fierbinţi,
Şi dragostea de Tată să-nvieze
O dragoste adâncă pentru prunci.


Şi Dumnezeu ne-ndrumă paşii zilnic
Să rezistăm, căci încă mai putem,
Că în noi zace sângele adamic
Şi-o naţiune-ntreagă Iov suntem.


O, Doamne, luminează-ne cărarea
Şi luminează-i şi pe cei flămânzi
Ce-au îndrăznit să vândă chiar şi ţara;
O, Doamne, miluieşte-ne-ntr-o zi!

4 comentarii:

  1. Draga Laura,
    nu, nimic nu este intamplator pe lumea aceasta, iar eu am ajuns aici si raman cu bucurie, caci este minunat sa stiu ca exista astfel de tineri ca tine, in jurul nostru, in viata noastra!!
    Traieste etern cu fiecare clipa care trece oriunde, pe Pământ sau în pulberile universurilor care ţi se vor deschide mereu in cale!!
    Fii mereu acel zâmbet înrourat al dimineţii ce dă putere omului să-şi cânte ziua sa sub soare!!
    La multi ani frumosi, voiosi, luminosi!!
    Cu drag, cu mult drag, Cristiana

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult pentru gandurile frumoase si curate! Dumnezeu sa te binecuvanteze!

    RăspundețiȘtergere
  3. O, cata dreptate si-adevar
    Putut-ai spune tu asa de-usor
    Parca suntem in spatele-unei usi
    Si tu, parca te uiti printr-un vizor

    Le vezi pe toate, si, mai fascinant
    Pe langa-un om, un caine si-o masina
    Spui ceea ce e mult mai important
    Adica ne vorbesti despre Lumina.

    RăspundețiȘtergere
  4. Planul lui Dumnezeu pentru noi era terminat cu mult inainte ca noi sa ne fi nascut. Schitele Lui cu privire la fiecare dintre noi includ fiecare detaliu, de la inceput si pana la sfarsit. "In cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele." (Psalm 139:16) Dumnezeu este minunat! Parintii mei si bunica m-au invatat de mica sa Il iubesc, sa fac bine, etc. Dar nu L-am cunoscut asa cum Il cunosc acum. Cativa oameni minunati care au trecut prin viata mea mi-au aratat cum sa Il caut, cum sa Il simt, cum sa Il strig...Si de aici, totul a depins numai si numai de mine. Nu as mai putea concepe viata mea fara El! Cautati-L! Cunoasteti-L! Se lasa cunoscut celor ce Il cauta! Va stau la dispozitie, daca aveti intrebari sau pur si simplu vreti sa comunicam. (panselutza22@yahoo.com) Sunt fericita ca pot sa exprim ceea ce face Dumnezeu pentru mine zi de zi. Nu mi-ar ajunge o viata de om ca sa Ii pot multumi. Fiti binecuvantati si Domnul sa va indrepte pasii spre tinta!

    RăspundețiȘtergere