Acasă e acolo unde e inima ta

Timp...Încerc să-l fructific, dar parcă fiecare secundă se scurge altfel decât a făcut-o până acum câţiva ani. Eram copilă, fără responsabilităţi, fără gânduri, cu multe speranţe şi vise. Unele s-au năruit pe parcurs, dar asta doar pentru ca altele, mai mature poate, să le ia locul. E minunat să trăieşti, să te bucuri, să visezi cu suflet de copil! La acest nivel toate acestea au altă conotaţie, altă valoare, altă dimensiune. Şi nu mă pot opri să nu mă întreb: când am uitat să fim copii? Mă uit în jurul meu şi ceea ce văd mă doare: oameni crispaţi, trişti, stresaţi, îngrijoraţi pentru ziua de mâine. Am uitat să zâmbim. Am uitat să ne urcăm la nivelul sufletesc al copiilor noştri. Am uitat să le oferim lor, în primul rând, o licărire de speranţă. Şi de vină nu e ţara, cum spune mulţimea, ci noi, noi cei care avem libertatea (dobândită prin sânge, dragoste şi jertfa altora) de a lua atitudine, de a da aripi celor mici care abia acum încearcă să-şi ia zborul. Şi eu am avut aripi...şi încă mari, pline de dorinţa de zbor profund şi permanent. Eram studentă şi îmi doream cu atâta ardoare să schimb lumea, să schimb mass-media românească să nu mai fie atât de subiectivă, de negativistă şi de ireală de cele mai multe ori, şi de distorsionare a realităţii, încât am ajuns ca singură să-mi iau jos aripile şi să renunţ la acel zbor, dar nu la zborul final. Nu spun că este imposibil să shimbi ceva în ţara aceasta, (chiar dacă nu încapi de alţii), spun doar că trebuie să luptăm pentru azi şi pentru mâine cu dragoste de Dumnezeu, de ţară, de familie, de prieteni, de tot ce este frumos şi natural în lumea asta.

Haosul care domneşte în ţară la ora actuală te duce cu gândul la multe, numeroase întrebări se nasc în minte şi nu mai ştii unde să priveşti şi încotro să îţi îndrepţi paşii. După 20 de ani de “libertate” şi democraţie...ce s-a schimbat? S-au înmulţit infractorii, corupţia, minciuna, deziluzia, şomerii, sinuciderile, etc! Şi doare...Doare că toate acestea te determină să pleci cât mai departe , oricât de patriot ai fi.

Ai obosit să fii bătaia de joc a tuturor!

Ai obosit să trăieşti de azi pe mâine!

Ai obosit să te milogeşti pentru un loc de muncă prost plătit!

Ai obosit să vezi la TV scandalurile dintre politicieni pentru ciolan, când tu nu ai ce pune pe masă copiilor tăi!

Ai obosit să vezi atâta violenţă şi nepăsare!

Nu căutăm vinovaţi, căutăm o soluţie! Pentru că SUNTEM ROMÂNI ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ şi ne dorim să rămânem în ţara noastră, dar nu pentru a fi bătaia de joc a tuturor!

Am ajuns să ne cerşim dreptul de a fi români! Şi am ajuns ca în momentul în care părăsim graniţele ţării să ne fie ruşine că suntem români! Să nu te doară asta? Să ajungi să îţi negi originile doar pentru imaginea creată în urma haosului politic, economic, social, etc. Pentru ce şi pentru cine au murit în decembrie 1989 români pentru români? Pentru ca azi, la 20 de ani de la revoluţie, să ajungem ca semenii noştri sus-puşi, să ne alunge vehement. Am ajuns ca străinii să investească în români, pentru că ţara noastră e plină de “gunoaie” şi nu mai înpace nimeni de ele.

E minunat sa fii român! O spun cu mândrie cei plecaţi dincolo de graniţele ţării, oameni mari, deveniţi cetăţeni ai altei ţări, medici renumiţi, ingineri, constructori, designeri, specialişti IT, artişti, jurnalişti, etc. O altă ţară e mândră de românii noştri!!!

Oare de ce nu ştim să investim în valorile noastre? Mulţi au plecat şi mulţi vor pleca în ţările în care mai există încă speranţă, demnitate şi respect.

Mă opresc din drumul firesc al vieţii, şi mă întreb retoric: Românie, mai exişti? Te-ai pierdut parcă pe drum...Vechile cărţi de istorie sunt pline de atâţia eroi care şi-au dat viaţa pentru ca noi, cei de azi, să trăim bine! :-)

Trăim bine...dar nu aşa cum au visat şi şi-au dorit ei pentru noi.

Îţi mulţumesc, stimabile român, tu cel ce citeşti aceste rânduri! Îţi mulţumesc pentru că încă mai crezi şi tu în mintea de pe urmă a poporului roman şi pentru că îţi pasă!

Dumnezeu să te binecuvânteze, român iubit, şi nu uita că ACASĂ E ACOLO UNDE E INIMA TA!