duminică, 7 iunie 2009

Puterea de a avea o viziune

“Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!" (Noul Testament, Marcu 9:23)



În căutările mele zilnice pe YouTube am dat peste câteva materiale care m-au determinat să îmi schimb percepţia despre viaţă.
Am mai căutat materiale despre misiunile creştine şi am citit mult despre asta, dar nici una dintre ele nu m-au atins ca aceste materiale cu misionarul român Sebastian Ţîrţîrău.
Nu ştiu de ce şi nici nu ştiu cum, dar în ultimul timp mă gândesc mult la misionarism, poate şi datorită greutăţilor şi încercărilor, citesc despre asta şi visez…Îmi doresc cu toată fiinţa mea să ajung acolo unde Dumnezeu se vrea a fi cunoscut!
Am fost atât de impresionată de credinţa, dragostea şi puterea acestui om! M-am uitat la mine şi mi-am văzut micimea, nesiguranţa, incertitudinea…Îmi amintesc cum ieri plângeam pentru că încercările tot vin şi parcă nu se mai termină şi nu ştiu cât le mai pot duce. Dar cine sunt? Azi…un nimic…
"Ci, in toate privintele aratam ca suntem niste vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari, in batai, in temnite, in rascoale, in osteneli, in vegheri, in posturi; prin curatie, prin intelepciune, prin indelunga rabdare, prin bunatate, prin Duhul Sfant, printr-o dragoste neprefacuta, prin cuvantul adevarului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire si de aparare, pe care le da neprihanirea; in slava si in ocara, in vorbire de rau si in vorbire de bine. Suntem priviti ca niste inselatori, macar ca spunem adevarul; ca niste necunoscuti, macar ca suntem bine cunoscuti, ca unii care murim, si iata ca traim, ca niste pedepsiti, macar ca nu suntem omorati; ca niste intristati, si totdeauna suntem veseli; ca niste saraci, si totusi imbogatim pe multi; ca neavand nimic, si totusi stapanind toate lucrurile" (2 Corinteni 6:4-10).
Sebastian Ţîrţîrău este singurul român - şi, din câte se stie, singurul alb din America de Nord si din Europa - care a fost adoptat de un trib de boşimani din Namibia. "Intenţia mea a fost de a căuta un sens diferit vieţii mele", îşi explică el gestul. In Cape Town, se apuca sa studieze filozofia si teologia, fiind sponsorizat de o familie din Johannesburg. "Mi-au platit cursurile fara sa le-o cer, impresionati de toate lucrurile pe care vroiam sa le fac".
"Desi acum nu ma mandresc cu acest lucru, trebuie sa recunosc ca inainte de a ajunge in aceste locuri impartaseam un anumit soi de rasism. Din acest punct de vedere, Namibia a fost cel mai eficient antidot: ajungand in mijlocul oamenilor de culoare, al «negrilor», asa cum le spunem noi, am ajuns sa-i descopar, sa vad ca sunt oameni ca noi. De fapt, sunt oameni mai mult decat suntem noi. Faptul ca civilizatia nu a patruns deplin le-a pastrat acea «naturalete» pe care, din pacate, noi nu o prea intalnim in lumea de azi, cosmopolitana."
Nu are rost să vă scriu despre tot ce am citit legat de misiunea acestui mare om şi a echipei lui, pentru că cei interesaţi veţi găsi toate informaţiile pe internet. Vreau doar sa trag un semnal de alarmă şi să ne trezim puţin din amorţeala în care am căzut. E greu să trăieşti azi în România, o ştim cu toţii şi o simţim, o trăim fără doar şi poate mulţi dintre noi, dar ei, locuitorii Republicii Vanuatu din Africa, s-ar putea plânge? În sec.XXI ei trăiesc in colibe din bambus într-un mediu geografic deloc de neglijat, cutremure frecvente, ploi interminabile, diferenţe mari de temperaturi între zi şi noapte, vulcani activi, munţi stâncoşi, numeroase boli necunoscute etc. Sunt un popor de supravieţuitori, fără îndoială. 30% din copii le mor din cauza malariei, a foametei şi a febrei dengue. Apa este, în general, infestată cu diverse bacterii, iar pentru a aduce apă potabilă trebuie să urci şi să cobori câţiva munţi stâncoşi. Nu au unelte moderne, haine, apă, curent, gaz şi alte lucruri pe care noi le considerăm vitale, fără de care nu am putea supravieţui. Trăiesc într-o sărăcie lucie de azi pe mâine şi ei nu se întreabă “de ce?”. Noi, poporul român, şi nu numai, suntem aşa de binecuvântaţi!!! Îmi doresc ca fiecare să vadă asta şi să se bucure în fiecare zi de ceea ce suntem, de ceea ce avem, de soare, de căldură, de ploaie, de flori, de toate binecuvântarile de care avem parte! Suntem un popor liber şi ales.
Se zice ca viziunea este un viitor mai bun de la Dumnezeu împărtăşit cuiva şi pentru a avea o viaţă de biruinţă in credinţă sunt necesare 2 lucruri: Viziunea şi Pasiunea. Cineva spunea că o viziune fără misiune creează un visător, iar o misiune fără viziune aduce amărăciune, dar o viziune cu misiune creează un misionar.
“Pastreaza-ti visele vii. Înţelege că pentru a realiza ceva trebuie să ai credinţă şi încredere în tine, viziune, muncă, determinare, şi dăruire. Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred. ” (Gail Devers)
Mă rog ca azi să domnească pacea, ca să avem incredere in Dumnezeu care sta exact unde trebuie, ca să nu uităm posibilitţile infinite care se nasc din credinţă, că vom folosi darurile pe care le-am primit, că vom împărţi dragostea care ne-a fost dată, că vom fi bucuroşi să aflăm ca suntem copiii lui Dumnezeu.
Trebuie să învăţăm să ne depăşim propriile limite şi vizionarul din noi să iasă la iveală.
"Totusi, in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori" (Romani 8:37)
Dorim sa fim ascultati...dorim sa fim iertati, binecuvantati. Dorim sa ne dea ce Ii cerem... sa fim sanatosi... Dorim si iar dorim o multime de lucruri, insa Il dorim pe El in vietile noastre cu tot ce implică acest lucru? Fără Dumnezeu suntem pierduţi!! Deci, să Il lăsăm pe El să se mărească în noi, iar noi sa ne facem tot mai mici, să disparem in neant... sa existe numai El. Ce bine ar fi! “Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Noul Testament, Marcu 9: 24)

Un comentariu:

  1. Multumim lui Dumnezeu pentru ca are oameni gata sa lase totul pentru a sta la dispoziltia LUI.

    RăspundețiȘtergere